Ioan Pribeagu

Cel cu doua . . . .



Se zvonise-n oraselul

De pe deal, Chilia noua,

Cum ca Huma Haskelovici

Zice-se ca are doua.

Nimeni nu stia ce-s alea

Daca-s albe sau galbui

Doar atat, ca el le are

Si-amandoua-s ale lui.



Poate are doua case ?

Doua vaci, doua mâte ?

Doua gainusi motate ?

Poate doua porumbite ?

Nu, niciuna dintr-acestea

Dar fiind sigur ca le stiti

Va comunic ca sunt alea

Chiar la care va ganditi.



Insa fetele-ntre ele

Rusinoase, sum sunt toate

Isi spuneu cu preciziune :

- Nu se poate ! Nu se poate !

Zau, santem niste vacute

Cum ne intra-n creier noua

Toata lumea s-aiba una

Numai Huma s-aibe doua ?



Numai Hana Iosub, prinsa

De-al amorului jaratec

Si la gandul c-are doua

Si e si baiat simpatic.

S-a indragostit de dansul

De la prima scaparare

Si mai mult, sa se convinga

Daca-ntr-adevar le are.



Il pandea la strand sa-l vada

Dezbracandu-se pe chei -

Ce nu face-o fata culta

Pentru viitorul ei ? -

Azi asa si maine iarasi

A jucat in asa fel

Pana cand, la urma urmei

Ea s-a maritat cu el.



Insa vai, in noaptea nuntii

Dupa ce-a trecut furtuna

Hana-a observat ca Huma

A lucrat numai cu una.

Foarte indignata fata

De metodele aceste

L-a-ntrebat : -Asculta Huma

Dar cealalta unde este ?

- Unde vrei sa fie scumpo ?

E la rabin, draga fata !

La noi nimeni nu lucreaza

Cu-amandoua deodata !

Doar cand una oboseste

Si tu esti inca in verva,

Este bine-ntodeauna

Sa ai piesa de rezerva.



- Poate asa e ritualul ?

S-a gandit Hana Iosub -

Si-n familia lui Huma

Cele sfinte-s cu surub ?

Si plangea sarmana Hana

Varsand lacrimi mari cat cana

Fiinca Huma niciodata

N-a intrebuintat pe-a doua.



A trecut o luna - doua

Si-ntr-o seara, fara luna

In alcovu-ndragostitei

Giugiulindu-se-npreuna

Ea i-a spus : Asculta Huma

Ce-i in mana, nu-i minciuna !

Aia de la rabin draga

E cu mult, cu mult mai buna !