Eram la pescuit pe malul raului Olt,undeva in apropierea comunei Carta.Un peisaj suberb,in zare se vedeau muntii Fagarasului cu vesnicia zapada alba de pe inaltimile maiestuoase ce se implanta in albastrul cerului senin.
Apa curata,rece, de munte isi arata diversitatea lantului trofic bogat.Bancuri de obleti sagetau apa cu argintiul solzilor si din cand in cand parca "exploda apa" in urma atacului de stiuca!In aceasta zona stiuca,avatul,bibanul si somnul fac legea!
Imi instalasem betele pentru pescuitul cu pestisor viu si cum contemplam eu peisajul gandind la "nemurirea sufletului",cum spune un hatru confrate de "blestematii",deodata vad varful batului "lucrand".Atacul vine violent,aproape smulge batul de pe cracan!Sar iute de pe sezlong si iau batul in mana,i-l mai las putin si la urmatorul atac intep scurt si puternic.I-l simt in bat.Mulinez,vine cam un metru usor,apoi se rasuceste brusc si sare in aer!Huiuh!Ma luat pe nepregatite,ma dau in spate si ma impiedic ,ca un "pescar de duminica"ce ma aflu,cad pe spate!Noroc ca am cazut cu batul in mana si noroc ca am struna metalica!Ma ridic si mulinez incet,incet!O aduc la mal!Obosise si ea!O ridic din varf si cu o ultima zbatere incearca sa scape!De emotie o arunc 2 metri in spatele meu!Adrenalina ma invadeaza!Strafulgerari placut intepatoare,ceva gen furnicatura,imi strapunge corpul!Placuta senzatie!Ma aplec si fara sa ma gandesc la consecinte,bag degetele in operculi si-i scot carligul.O pun in minciog si nici nu am timp sa vad ca degetele imi sunt franjuri si sunt plin de sange,ca la celalalt bat alt atac!Tot stiuca!Si tot asa de vreo cinci ori una dupa alta!Bag seama ca a fost ziua stiucilor care au dorit sa se sinucida!A fost prima mea iesire la pescuit pe Olt!O astfel de zi nu am mai prins apoi niciodata pana acum.Dar vesnicul drog numit pescuit si inselatoarea speranta ma poarta mereu pe malul apei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu