Ingerul si cei trei frati

                                                                                               


Erau trei fraţi care n-aveau altă avere decât un păr. Pe când unul păzea pomul, ceilalţi se duceau la lucru.

într-o zi, bunul Dumnezeu porunci unui înger să meargă la ei şi să le îmbunătăţească viaţa.

îngerul luă chipul unui cerşetor şi se rugă de paznicul părului să-l miluiască cu o pară. Tânărul rupse una, care era a lui, şi dându-i-o spuse:

- Asta e a mea; de celelalte pere, care sunt ale fraţilor mei, nu mă pot atinge.

îngerul îi mulţumi şi se duse. în zilele ce urmară îngerul căpătă de asemenea câte un dar şi de la ceilalţi doi fraţi.

în ziua a patra, îngerul se prefăcu în călugăr şi se duse la cei trei fraţi miloşi şi le spuse:

- Veniţi cu mine să vă dau o hrană mai bună.

Tinerii îl urmară fără să zică o vorbă. Sosiră la un râu şi îngerul îi ceru celui mai mare să-i spună dorinţa lui.

- Aş vrea ca pe râul acesta să curgă de aici înainte vin şi să fie al meu.

îngerul făcu semnul crucii cu băţul şi deodată



curse vin în loc de apă. De asemenea ieşi din pământ şi un sat, cu locuitori cu tot.

îngerul lăsându-l pe fratele mai mare pe pământul acela, îi spuse:

- Dorinţa ta s-a împlinit!

Trimisul lui Dumnezeu merse mai departe cu ceilalţi doi fraţi. Dând de o câmpie plină de porum¬bei, îngerul îl întrebă pe fratele mijlociu ce dorinţă are.

- Aş vrea, spuse acesta, ca porumbeii să se prefacă în oi care să fie ale mele.

îngerul făcu semnul crucii cu băţul şi porumbeii se transformară în oi. De asemenea, mai ieşi din pământ şi un sat în care toţi locuitorii tundeau oile, frământau brânză sau vindeau carne.

Atunci îngerul spuse:

- iată, dorinţa ta s-a împlinit!.

îngerul merse mai departe cu cel mai mic din¬tre fraţi şi pe drum îl întrebă ce ar dori. Acesta îi răspunse:

- Aş dori o nevastă dar să aibă sânge creştinesc.

- Ei! spuse îngerul. Asta nu e lucru uşor, căci nu este decât o fată pe lume şi aceasta are doi peţitori.

După cale lungă, ajunseră într-un oraş stăpânit de un împărat a cărei fată era de sânge

curat creştinesc. Ei se înfăţişară ca s-o ceară de nevastă, însă acolo erau deja doi prinţi care veniseră în peţit.

- Ce facem? spuse împăratul, cei doi sunt prinţi iar al treilea este un om sărac. Călugărul - adică îngerul - spuse:

- Ai să faci aşa: spune fetei să sădească în grădină trei viţe de vie, pentru fiecare dintre ei câte una. Fiecare viţă să poarte numele peţitorului. Fata va fi nevasta celui a cărei viţă va face struguri chiar mâine dimineaţă.

Toată lumea se mulţumi cu această rânduială, căci credeau că aşa ceva nu era posibil. Dar se înşelară, căci Dumnezeu era cu cel sărac.

A doua zi se găsiră struguri pe viţa tânărului sărac.

împăratul, fiindcă îşi dăduse cuvântul, a fost nevoit să-şi dea fata după cel sărac. Făcură nunta chiar atunci; dar n-au rămas în palatul împărătesc, ci îngerul i-a luat şi i-a dus într-o pădure unde trăiră fericiţi un an.

Tocmai când se împlini anul, Dumnezeu spuse din nou îngerului să coboare pe pământ şi să vadă ce făceau cei trei fraţi.

îngerul se făcu iar cerşetor şi se duse la cel pe al cărui râu curgea vin. Se prefăcu chinuit de sete şi ceru de băut.

Stăpânul - adică feciorul cel mare - răspunse:

- Dacă aş da câte un pahar cu vin la toţi care




mi-ar cere, n-aş mai avea în curând nici pentru mine.

îngerul, auzind acestea, făcu o cruce cu băţul iar pejâu începu să curgă din nou apă, ca altă¬dată, îngerul îi spuse atunci:

- N-ai meritat bunătatea lui Dumnezeu, du-te şi păzeşte-ţi perele!

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu feciorul mijlociu, care se arătase la fel de nerecunoscător.

La urmă, îngerul se duse la cel mai tânăr dintre feciori, pe care îl găsi într-un bordei sărăcăcios, împreună cu soţia lui. Când îngerul le ceru adăpost, aceştia îl primiră cu braţele deschise, cerân-du-şi iertare că nu-i pot da mai mult din cauza sărăciei.

- Nu contează, răspunse trimisul lui Dumnezeu, eu mă mulţumesc cu ce aveţi.

Aceştia făcură o turtă din tot felul de plante şi femeia o puse să se coacă în cuptor. Când scoaseră turta, se minunară că din cuptor ieşise o pâine adevărată, gustoasă şi rumenă, îşi ridicară braţele la cer şi mulţumiră lui Dumnezeu că vor putea găzdui cum se cuvine pe bietul cerşetor. Aduseră apoi un ulcior cu apă şi când băură li se umplu gura de vin.



Atunci cerşetorul - adică îngerul - făcu semnul crucii cu băţul şi bordeiul se prefăcu într-un palat minunat. De atunci ei trăiră fericiţi şi fără griji până la adânci bătrâneţi.