sâmbătă, 27 martie 2010

Autoportret Albert Eistein

Noi nu stim ce este esenþial în propria existentã

personalã, iar altuia nu trebuie sã-i pese de asta. Ce

stie un peste despre apa în care înoatã întreaga lui

viatã?

Ceea ce a fost amar si dulce a venit din afarã,

ceea ce a fost greu dinãuntru, din strãduinta proprie.

Am fãcut, în principal, ceea ce propria mea

naturã m-a împins sã fac. A fost penibil sã primesc

pentru aceasta atît de multã pretuire si dragoste. Si

sãgeti ale urii au fost tintite spre mine: ele nu m-au

atins însã nicicînd, deoarece apartineau întru cîtva

unei alte lumi si cu aceasta nu am nici o legãturã.

Trãiesc într-o singurãtate care este dureroasã în

tinerete, dar minunatã în anii maturitãtii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu